Teatru si Film

FNT 30 / FNT ALTFEL

Editia din 2020 a Festivalului National de Teatru nu seamana cu nicio alta de pana acum. Ea este altfel pentru ca noi suntem altfel.

Vietile noastre, privirile noastre, chipurile noastre, miscarile noastre, ingandurarile, fericirile si nefericirile noastre sunt altfel. Pe parcursul a mai putin de un an, relatia cu celalalt, relatia cu noi insine, relatia cu ceea ce este dincolo si dincoace de om – toate au devenit altfel. In mijlocul acestor nesfarsite transformari, arta, modul de crea si de a percepe actul artistic nu pot fi, la randul lor, decat …altfel.

In primavara acestui an, cand am acceptat sa facem parte din boardul actualei editii, eram optimisti si credeam ca FNT 2020 va fi acelasi ca intotdeauna. Cu un Bucuresti scaldat de soarele sau ploile sfarsitului de octombrie, cu acel freamat inconfundabil al sarbatorii teatrale, cu foaiere in care oamenii se regaseau, se imbratisau si isi marturiseau bucuria de a fi din nou impreuna, cu sali de spectacole traversate de energii, de emotii si… de normalitate. FNT 30 urma sa fie o sectiune dintr-un program mai amplu, o „revizitare” entuziasta, dar si onesta a trecutului Festivalului National de Teatru, menita a furniza nostalgie, dar si posibile raspunsuri la intrebarea: ce am fost si ce am devenit in teatrul romanesc?

In vara anului 2020, eram inca entuziasti. Paralel cu selectia spectacolelor Best of, s-a realizat si selectia spectacolelor de la inceputul stagiunii 2019-2020. Inca eram convinsi ca virtualul va fi dublat de real, ca spatiul on-line va fi doar un apostrof aplicat spatiului concret. La finalul lui august, luna in care la Cehov se vand livezile, un refren indepartat din Shakespeare a inceput sa se auda tot mai limpede. Iar in septembrie am inteles cu totii ca, da, „timpul si-a iesit din matca”, si ca a vrea sa ramai acelasi a devenit o imposibilitate. Festivalul nu putea fi decat altfel, adica on-line

Am decis sa construim un concept bazat aproape exclusiv pe revizitarea istoriei FNT din ultimele trei decenii. Un nou val de optimism ne dadea tarcoale, caci o astfel de arheologie teatrala ni se parea nobila si utila. A nu uita, iata ceva pentru care merita sa faci festivaluri in vremuri pandemice, ne-am spus! La scurt timp am inteles, insa, ca a construi un video-FNT e mai complicat decat pare la prima vedere. Mai ales in Romania, unde reflexul teatrelor de a-si filma spectacolele – altfel decat cu telefonul mobil, sau apeland la bunavointa unei „cunostinte-care-are-o-camera” – inca nu a devenit o practica obisnuita. Zecile, poate sutele de ore pe care le-am petrecut cautand in arhive video ne-au dictat treptat un principiu de selectie pe care altadata aproape ca l-am fi tratat cu dispret: calitatea filmarii!

Selectia a trebuit sa imbine rigorile estetice cu cele tehnice, inaltimile spectacologice cu acuratetea inregistrarii, persistenta in memorie cu persistenta in suport material. O gama diversa de sentimente contradictorii au insotit aceasta furibunda cautare a video-trecutului nostru teatral: uimirea ca din multe spectacole fanion nu au mai ramas decat franturi de nereprodus, spaima ca identitatea noastra teatrala din ultimele decenii este, vai!, atat de fragila, apoi bucuria fara de margini a spectacolului salvat, entuziasmul unei noi piste (l-a filmat Televiziunea Romana, sau il are teatrul in arhiva!), agonia si extazul unui joc de-a viata si de-a moartea artei…

In fine, o ultima incercare ne era rezervata: „drepturile de difuzare on-line”. Patrimoniul teatral romanesc, am aflat cu aceasta ocazie, nu e al tuturor, ci doar al unora. Depinde de ei daca binevoiesc a ni-l arata sau prefera sa-l pastreze pentru sine. Isi poate imagina cineva marea arta a lumii scoasa din spatiul public si ferecata in ascunzisuri private?!

Actuala editie a FNT oglindeste involuntar inca o replica din Hamlet: „c-un ochi razand, cu celalalt in lacrimi”; o masca rade, alta plange… Acest stravechi principiu dual de reprezentare a teatrului nu mai e acum doar o forma de coexistenta a comicului si tragicului, ci a sperantei si nelinistii, a seninului si a innegurarilor de tot felul. Nelinistea si neuitarea sunt polaritatile ce definesc FNT 2020. Substanta lor se regaseste in obligatorii meditatii asupra prezentului si viitorului: esteticile pandemiei, dialoguri, conferinte, expozitii.

Alaturi de noi s-a aflat marele prieten al Festivalului National de Teatru, profesorul George Banu – uneori un Puck disponibil, doldora de idei, alteori un Firs intelept in vremuri de criza. Umar de sprijin ne-a fost energia mobilizatoare a echipei UNITER, fara de care eforturile noastre ar fi ramas pur teoretice. Ca de fiecare data, cu pasiune si credinta in arta, ne-au fost alaturi Televiziunea Romana si Radiodifuziunea Romana.

Le multumim tuturor!