Pornind de la imprejurarea ca, potrivit dispozitiilor art. 7 din Constitutie ,,Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt”, au fost adoptate o serie de acte normative, si anume: Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, republicata ( Publicata in Monitorul Oficial nr. 227 din 25 martie 2019), Legea nr. 321/2006 privind regimul acordarii finantarilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau actiunile privind sprijinirea activitatii romanilor de pretutindeni si a organizatiilor reprezentative ale acestora, precum si a modului de repartizare si de utilizare a sumei prevazute in bugetul Ministerului pentru Romanii de Pretutindeni pentru aceasta activitate, republicata ( Publicata in Monitorul Oficial nr. 215 din 9 martie 2018), Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni, republicata ( Publicata in Monitorul Oficial nr. 261 din 22 aprilie 2009), Legea nr. 86/2016 privind instituirea centrelor comunitate romanesti in strainatate (Publicata in Monitorul Oficial nr. 347 din 6 mai 2016), Hotararea de Guvern nr. 857/2013 privind organizarea si functionarea Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru romanii de pretutindeni (Publicata in Monitorul Oficial nr. 692 din 13 noiembrie 2013). Din punctul de vedere al documentelor internationale cu referire la protectia romanilor de pretutindeni mentionam : Rezolutia Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite ( ONU) 217 ( III) C – Soarta minoritatilor, din 10 decembrie 1948, Pactul international privind drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 ( Publicat in Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974), Declaratia Organizatiei Natiunilor Unite ( ONU) asupra drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor etnice, lingvistice si religioase, 1992, Conventia – cadru privind protectia minoritatilor nationale ( STE nr. 157), intrata in vigoare la 1 februarie 1998, ratificata de Romania prin Legea nr. 33/1995 ( Publicata in Monitorul Oficial nr. 82 din 4 mai 1995), Carta Europeana pentru Limbile Regionale sau Minoritare ( STE nr. 148), intrata in vigoare in martie 1998, ratificata prin Legea nr. 282/2007 (Publicata in Monitorul Oficial nr. 752 din 6 noiembrie 2007), Rezolutia 1335 ( 2003) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la tratamentul preferential al Minoritatilor nationale de catre statul de origine, Recomandarea 1735 ( 2006) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conceptul de natiune.
Trebuie precizat ca, spre deosebire de majoritatea statelor care au inclus astfel de prevederi in Constitutiile lor, Romania a adoptat destul de tarziu un act legislativ care sa concretizeze dispozitia Constitutionala, daca nu includem in aceasta categorie cele cateva acte de executare adoptate in special in domeniul invatamantului si unele initiative in plan institutional legate de crearea unor structuri fie in subordinea Prim-ministrului, fie in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fie in cadrul Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni. Tot ca un element de originalitate al reglementarii romane in materie, tinand seama si de faptul ca standardele internationale fac vorbire de actul autoasumarii identitatii (etnice), Legea nr. 299 /2007 privind sprijinul acordat romanilor de pretutindeni solicita o declaratie pe propria raspundere pentru ca o persoana sa poata deveni titular al drepturilor acordate, evitand astfel emiterea oricarui document care i-ar putea atesta acestuia o calitate anume. Modificarea adusa actului normativ aproape imediat dupa intrarea sa in vigoare prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 10/2008 vizeaza drepturile persoanelor apartinand ,,comunitatilor romanesti din afara frontierelor Romaniei “, indiferent ca este vorba despre ,,comunitati istorice sau de data recenta”. O modificare mai recenta, adusa prin Legea nr. 224 /2018, face vorbire despre ,,persoanele apartinand minoritatilor nationale, minoritatilor lingvistice sau grupurilor etnice autohtone romane sau care apartin filonului cultural si etnic romanesc, existente in statele din vecinatatea Romaniei si alte state, care isi asuma identitatea etnica, lingvistica si culturala romana fata de autoritatile romane, indiferent de etnonimul folosit”.
Promovarea protectiei fata de romani din afara granitelor nu impieteaza asupra relatiilor pe care Romania le intretine cu statele lor gazda si nu influenteaza obligatiile pe care acestia le au fata de respectivele state gazda. Instituirea unei astfel de obligatii pentru statul roman nu face decat sa impuna o conduita specifica autoritatilor publice, indiferent ca acestea au atributii in domeniul relatiilor externe sau nu. Cu titlu de exemplu, prevederea din fosta Lege a Pensiilor care conditiona dreptul la pensie de domicilierea pe teritoriul Romaniei incalca dispozitiile art. 7 din Constitutie, rezultatul sau nefiind acela de stimulare si intarire a legaturilor dintre stat si romanii din afara granitelor, ci unul total opus.
Articol preluat din Ziarul Romanilor din Andalucia.
Adauga comentariu