Romanul „Anuță dragă” al scriitoarei Bianca Tămaș revine în librării într-o ediție revizuită și adăugită, publicată la Editura Librex, la aproape un deceniu după apariția sa din 2017. Noua versiune aduce aproximativ 50 de pagini în plus față de prima ediție, cu mai multe detalii despre tradițiile și obiceiurile din satul bunicii autoarei, o atenție sporită acordată limbajului local și o reconstituire mai amplă a vieții din Munții Apuseni ai anilor ’50. Reeditarea a căpătat și o semnificație personală aparte după pierderea bunicii, la începutul lui 2025.
O carte construită împreună cu bunica
Povestea cărții a început cu un obicei culinar: de câteva ori pe an, Bianca Tămaș și bunica sa pregăteau împreună lăști cu silvoiță, iar în tot acest timp bunica îi povestea cum s-au cunoscut ea și bunicul. Ideea de a transforma aceste amintiri într-o carte a venit în jurul anilor 2010–2011, când o prietenă venită din București, după ce ascultase povestea, a întrebat de ce nu o pune în scris. Scriitoarea a explicat că o auzise de atât de multe ori, încât nu o mai privea ca pe o poveste care ar putea deveni o carte.
Procesul de scriere a transformat însă relația dintre cele două femei. Bianca Tămaș mergea la bunica, îi citea ce scrisese și o întreba dacă a înțeles corect faptele. Uneori, în timp ce asculta, bunica își mai amintea detalii noi sau corecta câte ceva. Scriitoarea spune că lucrul la carte le-a apropiat până la a deveni prietene și că a schimbat-o pe ea însăși: a început să poarte costum popular din proprie inițiativă, să asculte muzică populară de plăcere și să se intereseze mai mult de locurile din care provine familia sa.
Decizia de a relua manuscrisul a venit inițial din nevoia practică de a scoate un nou tiraj, primul epuizându-se, dar și din dorința de a corecta anumite scăpări de limbaj. Scriitoarea povestește că, scriind la persoana întâi, din perspectiva bunicii, a strecurat fără să vrea cuvinte și formulări pe care aceasta nu le-ar fi folosit în mod natural. Munca la noua ediție a devenit și mai dificilă după ce bunica a murit, la începutul lui 2025, iar la doar două luni distanță a decedat și mentorul său, Radu Țuculescu, alături de care lucrase la prima carte și de la care primise sfaturi și feedback.
„A fost însă un proces foarte ciudat, cu foarte mult plâns și foarte greu de dus.”
Bianca Tămaș, scriitoare
Cartea se bazează pe povestea reală a bunicii, pe care autoarea spune că a păstrat-o neschimbată în proporție de 100%. Singurul personaj inventat este Lina, o prietenă a Anuței, integrată în poveste pentru a evita ca textul să devină o simplă biografie. Autoarea povestește că oamenii din sat care citeau cartea se întrebau cine este Lina, ceea ce a considerat un semn că personajul fusese construit convingător. Perspectiva bunicului Mihai rămâne în fundal de-a lungul cărții, iar informațiile despre el, culese de autoare înainte ca acesta să moară, se regăsesc în epilog, tot prin vocea Anuței. Un alt roman al Biancăi Tămaș menționat în interviu este „Moartea joacă Poker”, publicat în 2021, despre care scriitoarea spune că a fost construit mult mai calculat, cu obiective clare și cu atenție la modul în care cititorul este condus prin poveste.
Anuța, femeile satului și curajul de a pleca
Romanul urmărește povestea Anuței, o tânără de 16 ani din Munții Apuseni ai anilor ’50, care trece prin experiențe ce îi pun la încercare curajul și rezistența. În centrul narațiunii se află decizia sa de a-și lua destinul în propriile mâini într-o perioadă în care foarte puține femei îndrăzneau să facă un asemenea pas. Bunica autoarei a plecat de lângă primul ei soț, Niculău, care nu era violent fizic, dar se purta urât cu ea. Și-a luat trăistuța cu haine, inclusiv cu cele murdare, și a plecat, deși nu mai avea tată, iar mama sa era în vârstă. Bunicul Mihai o așteptase ani întregi, până când ea a decis să se întoarcă la el.
Galeria personajelor feminine din carte reflectă, potrivit autoarei, o realitate istorică: în zona din care provenea bunica, bărbații plecau primăvara să vândă geamuri în sudul țării și se întorceau abia toamna, lăsând în seama femeilor munca la câmp, îngrijirea animalelor și creșterea copiilor. Bianca Tămaș spune că a simțit nevoia, poate și involuntar, să scoată în evidență aceste femei și să arate că rolul lor era mult mai complex decât cel domestic.
Despre iubirea care a rezistat peste 60 de ani de căsătorie, scriitoarea spune că i-a influențat propria percepție asupra relațiilor și că bunicii ei își exprimau dragostea unul față de celălalt în fiecare zi. Ea consideră că oamenii din prezent sunt prea puțin dispuși să investească în relații, din cauza iluziei că pot găsi oricând pe altcineva, și că solidaritatea și răbdarea care funcționau în comunitățile rurale de altădată reprezintă un model de urmat — cu excepția relațiilor abuzive, față de care face o distincție clară.
Limbajul, tradițiile și documentarea pentru noua ediție
Reconstituirea universului satului a presupus o muncă îndelungată de documentare. Pe lângă poveștile bunicii, Bianca Tămaș a mers în sat, a stat de vorbă cu localnicii și a cules informații despre obiceiuri, strigături și colinde. S-a folosit și de cartea „Bociu, satul amintirilor”, scrisă de unchiul său, Nicolae Șteiu, care a murit anul trecut, la scurtă vreme după bunica. A vizitat locuri descrise în roman, printre care Fântâna Calmii, un punct important de întâlnire al comunității, care astăzi nu mai există — în locul ei a găsit doar un dâmb și un petec de iarbă înaltă. Prima variantă a cărții a fost scrisă în șase luni, perioadă în care a realizat o documentare intensă.
Pentru a verifica dacă regionalismele și arhaismele sunt înțelese, autoarea a format un fel de grup de cititori-test, trimițând anumite cuvinte și expresii unor prieteni din București, Timișoara și Moldova. Acolo unde un termen nu era înțeles, îl explica într-o notă de subsol — soluție pe care a abandonat-o în noua ediție. În varianta revizuită, explicațiile sunt integrate direct în vocea narativă a Anuței, pentru a nu întrerupe fluxul lecturii. Scriitoarea spune că a lucrat la limbaj și cu ajutorul mamei sale, căutând împreună formulări care să facă cuvintele specifice zonei accesibile cititorilor din alte regiuni.
Noua ediție a romanului „Anuță dragă” poate fi găsită pe site-ul Editurii Librex, iar în București cartea este disponibilă și la Seneca AntiCafe.
„Tulai, Doamne, tu fată, ce deșteaptă ești!”
Bunica Anuța, la prima lansare a cărții, în 2017
Interviul a fost realizat de Răzvan Sădean și publicat pe Zile și Nopți.
Sursa articol: https://zilesinopti.ro/2026/11/09/scriitoarea-bianca-tamas-anuta-draga/
Sursa foto: Jess Bailey Designs / Pexels












