Travaliul de doliu este un proces psihologic ce parcurge mai multe etape, un proces care nu poate fi evitat, ci doar ghidat pentru a fi parcurs pana la capat si intr-un timp potrivit pentru sanatatea psiho-emotionala si fizica a persoanei ramase in viata.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), din punct de vedere cultural, exista numeroase tipare pentru gestionarea suferintei. In unele culturi, pierderea ii face pe oameni sa renunte, sa caute razbunare, sa actioneze violent, sa se sinucida, in altele ii face sa sarbatoreasca conferindu-i semnificatia “trecerii catre o alta viata/dimensiune”.

„Convingerile noastre depind in mod specific de imaginile culturale construite in timp, experienta noastra subiectiva izvorand din felul in care ne reprezentam pierderea si din semnificatia pe care i-o atribuim. Doliul este un proces natural care comporta mai multe etape pe care psihicul nostru le traverseaza in scopul vindecarii. Sunt insa situatii in care acest proces poate fi complicat si chiar stagnat de sentimente de vinovatie, rusine, frica, furie, disperare, dezorientare, rasturnare de valori si principii. In acest caz, el poate duce la dezvoltarea anxietatii, depresiei etc. Concentrarea pe astfel de emotii exclude posibilitatea aparitiei unor ganduri si stari emotionale pozitive si respingerea sugestiilor referitoare la modul in care persoana isi poate reorganiza viata astfel incat sa fie in continuare functionala si sa se poata bucura de momentele frumoase. Suferinta implica atat o pierdere externa, cat si pierderi interioare la nivelul semnificatiei vietii, al valorilor, asteptarilor si importantei lucrurilor. Profunzimea si proportiile suferintei depind de profunzimea si proportiile semnificatiei pe care am conferit-o unei persoane sau unui lucru. Ca atare, solutionarea suferintei implica refacerea conexiunilor si a valorilor personale”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Etapele procesului de doliu

Potrivit specialistului, exista 5 etape ale procesului de doliu: negarea, cautarea cauzei sau a vinovatiei, tristetea, acceptarea, integrarea. “In prima etapa, negarea, persoana traieste senzatia ca evenimentul nu s-a intamplat si asteapta din clipa in clipa sa se trezeasca din “cosmar” si totul sa revina la cum era inainte. Cautarea cauzei/vinovatilor – este o etapa in care creierul nostru are nevoie sa aseze experienta intr-un “sertaras” destinat ei, deci are nevoie sa inteleaga din ce anume face ea parte ca sursa declansatoare. In aceasta perioada, persoana ruleaza ganduri si sentimente extreme legate de propria vinovatie sau de vinovatia celorlalti, a universului, a divinitatii etc. Este o etapa in care predomina starea de neputinta si de furie si se recomanda ghidaj specializat pentru ca aceste emotii sa nu fie indreptate catre actiuni nepotrivite. Urmeaza tristetea, atunci cand persoana accepta in final ca evenimentul s-a intamplat, s-a impacat cu niste cauze, accepta ca nu putea face mai mult decat a facut si isi da voie sa-si traiasca plenar sentimentul de tristete. In aceasta perioada apare riscul depresiei sau a anxietatii daca persoana ramane prea mult cu atentia asupra acestei trăiri interioare si incepe sa teasa scenarii pe marginea ei. Intr-un final, persoana experimenteaza acceptarea – anume accepta ca este important sa-si gaseasca noi motivatii in viata si noi modalitati de a trai fara persoana/pierderea suferita, iar integrarea – este etapa in care persoana “imprumuta” din obiceiurile persoanei decedate deoarece, in mod inconstient, este o forma de a o mentine si integra astfel in propria persoana ca amintire, lectie etc.”, explica psihologul Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).

 Recomandarile psihologului Laura-Maria Cojocaru pentru parcurgerea procesului de doliu:

1. Cautare, intelegere si aplicare lectii de viata obtinute atat din interactiunea cu persoana plecata cat si din “plecarea” ei.
2. Accesare modalitati de “inchidere” emotionala (ramas-bun, spus ce a ramas nespus, facut ce a ramas nefacut etc.) – de exemplu o scrisoare catre persoana decedata care apoi este arsa sau trimisa pe cursul unei ape, o discutie pe poza persoanei, actiuni de voluntariat in memoria ei, pomeni s.a.
3. Cautarea de noi motivatii pentru a trai, munci, relaxa, socializa etc.
4. Acceptarea si exersarea de noi obiceiuri, hobby-uri.
5. Revizuirea spirituala a valorilor, principiilor de viata si atitudinilor, posibil chiar a persoanelor din jur.
6. Apelarea la ghidajul unui specialist in Psihoterapie sau NLP. De exemplu, NLP-ul propune o tehnica dedicata special acestei situatii de viata: Resolving Grief – dezvoltat de Steve si Connirae Andreas, este un tipar NLP creat pentru a modela raspunsul la durere in cazul unui proces de pierdere/doliu neterminat, in urma caruia persoana are dificultati in mentinerea echilibrata a vietii sale. Tehnica are ca scop eliminarea blocajelor psiho-emotionale si de comportament si identificarea si reactivarea strategiilor de “incheiere” deja utilizate in viata in diverse situatii de pierdere, totodata a strategiilor de acceptare, integrare, motivare si actiune.

 Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei ”Generatia Iubire” este Psihoterapeut si Trainer in Programare Neuro-Lingvistica. A studiat natura mintii umane urmand 9 formari profesionale cu abordari diferite – psihoterapie integrativa, hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie ericksoniana, psihoterapie de cuplu si familie, psihologie clinica, neuro-programare lingvistica, terapii florale Bach, consultant Panorama Sociala, instructor international yoga. De peste 11 ani ghideaza oamenii atat in sedinte individuale cat si de grup si organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa-si acceseze si utilizeze la potential maxim resursele interioare.