Modul in care suntem predispusi sa ne raportam la lumea exterioara ne determina felul in care o interpretam. Cu alte cuvinte, ca persoane vizuale, vom fi mai impresionati de lucrurile pe care le vedem. Ca persoane focusate mai mult pe auz, sunetele si vocile celorlalti vor avea un impact mai mare. Ca persoane kinestezice, ceea ce simtim, atat emotional cat si fizic, vor contura calitatea experientelor noastre. Experimentarea vietii prin simturi este ce ne ajuta sa invatam despre noi insine, despre ceilalti si este modalitatea prin care ne formam experienta de viata.
Potrivit cunoscutului psiholog Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI), persoanele auditive tind sa fie genul de oameni temperati, care mentin un ritm constant in vorbire si in viata. Pot iesi din zona de confort la fel cum pot ramane intr-o monotonie fireasca, daca asa este nevoie. Acestea sunt mai atente la anumite tonalitati ale vocii si reactioneaza mai repede la ele.
“Auditivii retin mai bine instructiunile primite pe cale verbala si isi pot aminti cu usurinta anumite secvente rostite sau auzite. Sunt genul de persoane care memoreaza foarte usor secvente muzicale, ritmuri, precum si versurile melodiilor. La fel, pot retine conversatii intregi, daca sunt suficient de interesati de interlocutor sau de subiect. Prefera sa comunice mai mult oral decat in scris – deci vor prefera, de exemplu, sa sune sau sa trimita mesaje vocale in loc sa trimita mesaje text. Au nevoie sa fie auziti, ascultati, sunt sensibili la zgomote si pot fi distrasi usor de acestea. Pentru ei conteaza mai mult modul in care spui ceva, decat ceea ce spui efectiv. Sunt foarte receptivi la orice schimbare de tonalitate, precum si artisti la recunoasterea emotiilor din vocea unei persoane. Fiind usor distrasi de sunete, pot opta sa lucreze intr-un mediu extrem de linistit, ori sa pune muzica sau un sunet constant pe fundal, care sa acopere restul sunetelor obisnuite, care le-ar putea distrage atentia”, explica psihologul Andra Tanasescu.
Cum recunosti un auditiv?
Mai mult, specialistul este de parere ca, privind la limbajul corpului, putem observa mai multe elemente care sa ne ajute sa descoperim auditivul din camera. La nivelul miscarilor oculare, tendinta este sa isi mentina privirea preponderent in zona mediana, miscandu-si ochii mai mult „intre urechi”.
“Asta arata ca, in acele momente, persoana respectiva isi cauta informatia in centrii auditivi, fie reconstruind ceva ce a auzit, fie imaginandu-si „cum ar suna”. Tonul si ritmul vocii sunt melodioase, cu ritm mediu, temperat. Respiratia este preponderent echilibrata, constanta, in partea de mijloc a pieptului. Atunci cand asculta, au tendinta sa stea cu capul usor aplecat intr-o parte, poate chiar sa isi schimbe pozitia, cautand „unghiul” cel mai bun din care sa auda. Ca si gesturi, pot avea tendinta de a isi atinge gura cu mainile destul de des, vor sta cu umerii trasi pe spate si tind sa fie persoane ceva mai corpolente”, considera psihologul Andra Tanasescu.
La nivelul limbajului verbal, vor folosi cuvinte si expresii precum:
• Cuvinte: rasunet, melodios, rezonanta, urale, discurs, ecou, strident, vocal, vociferari, zvon, zgomot, declic, cantec, convorbire, etc.
• Verbe: a suna ca, a auzi, a se armoniza, a audia, a cadea de acord, a apela la, a se certa, a se plange, a vocifera, a anunta, a intreba, etc.
• Expresii: „gura-sparta”, „asta e cu cantec”, a fi pe aceeasi lungime de unda” ,„a-si tine gura”, tonul face muzica”, „mi-a picat fisa”, „sunt numai urechi”, „viitorul suna bine”, „suntem in perfecta armonie”, „rezonez cu aceasta persoana/idee”, „tu te auzi ce spui?”, „salvati de clopotel”, „puterea cuvantului este mare”, etc.
Ce ii deranjeaza pe auditivi?
Un lucru care il poate scoate din starea de calm poate fi tacanitul pixului in timp ce acesta vorbeste sau cauta sa asculte pe cineva. Acelasi lucru este valabil si pentru zgomotele puternice – bormasina, motorul unei masini, o motocicleta turata langa el, tipete, usi trantite, un anumit timbru vocal etc. Un alt lucru deranjant pentru un auditiv este sa te foiesti constant in timp ce vorbesti cu el.
“Comparativ cu vizualul care este deranjat de imaginea miscarii, auditivul va fi deranjat de sunetul produs de miscarile constante – de exemplu, scartaitul unui scaun. Atunci cand ii vorbesti, are nevoie sa pastrezi un ritm constant si clar al cuvintelor. Discursul repezit al unui vizual il poate obosi foarte tare, daca nu este exprimat clar si bine articulat. In mediul de lucru, are nevoie de liniste sau muzica de fond care sa creeze cumva o armonie „in urechile sale”. Orice inconsistenta, orice schimbare brusca sau ridicare de tonalitate ii poate distrage atentia si astfel sa ii intrerupa fluxul de lucru. Atunci cand discuta cu cineva, este important sa o faca intr-un loc in care sa poata auzi ceea ce spune interlocutorul, altfel va deveni iritat, frustrat si obosit pana la sfarsitul conversatiei. Cum nevoia lui nu este de a vedea, ci de a auzi, se poate simti jignit daca ii este reprosat ca nu asculta, doar pentru ca nu priveste persoana care i se adreseaza. Cei mai multi sunt incredibil de atentia si retin tot ceea ce spunem, chiar daca nu privesc catre noi si par absorbiti de alte activitati in care sunt implicati”, conchide psihologul Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica (INLPSI).
Andra Tanasescu, vicepresedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP si Consultant Panorama Sociala. A urmat studiile in psihologie, cu specializari in terapia de cuplu si familie, dans terapie, somato-terapie, NLP si lucrul cu proiectiile sinelui. Si-a propus ca prin ceea ce face sa aduca in viata fiecarei persoane cu care lucreaza un plus de constientizare, cunoastere si incredere in propriile forte. Obiectivul ei este sa ofere cat mai multe din experienta ei, atat personala cat si profesionala, astfel incat sa produca schimbari semnificative in vietile celorlalti.
Adauga comentariu