Comunicate

Laura Lavric, amintiri cutremuratoare la „Reteaua de idoli”: „Atunci am auzit cel mai puternic racnet din viata mea”

„Cred ca m-am indragostit de mine dupa ce m-am vazut la Reteaua de idoli”, spune cu umor Laura Lavric, una dintre cele mai valoroase interprete de muzica populara, invitata Irinei Pacurariu intr-o editie de colectie „Reteaua de idoli” pe care o puteti revedea luni, 26 aprilie, de la ora 21:00, la TVR 2.

Ca un exercitiu de o rara sinceritate, Laura Lavric a acceptat sa povesteasca la „Reteaua de idoli” cele mai delicate si mai sensibile momente din viata sa de om si artist. Cu lacrimi in ochi isi aminteste de clipele de final ale celebrei Maria Lataretu, una dintre cele mai mari voci ale folclorului romanesc, care a murit in cabina pe care o imparteau, in timpul unui spectacol. „Era inainte de Revolutie. Impresarul imi spune, Laura, la hotel nu e caldura si vine Maria Lataretu si o sa-i fie frig. O iei la tine? Sunt onorata! Vine la mine. Am cantat la o nunta de olteni si sunt foarte obosita, imi spune (…) Mergem la masina, ii zic, nu mancati nimic? Nu, nu pot sa mananc, zice, ma doare capul de nu mai pot. Ne-am dus la spectacol seara, ea n-a dormit deloc. (…) In cabina, isi lua pastila si plangand isi lua la revedere de la toata lumea. Eu, intepenita ma uitam si ma gandeam, oare ce se poate intampla? Atunci am auzit cel mai puternic racnet din viata mea”, spune vizibil marcata, Laura Lavric despre ultimele ore din viata celebrei Maria Lataretu.

Nu lipsesc nostalgia si umorul in povestile pe care le rememoreaza din prima sa experienta in SUA. Dupa aventurile primilor pasi pe pamant american, Laura Lavric a innoptat la responsabilul unui restaurant din New York, unde dimineata a avut parte de un mic dejun neobisnuit. „Am mers sa cant in America in 1984. Trebuia sa ma astepte la aeroport…nu stim limba. Am luat un taxi si a fost cel mai lung drum din viata mea. Cand am ajuns la Hotel Capsa, parca am vazut pe Dumnezeu. Am izbucnit in plans. Dupa 40 de ani inca mi se umplu ochii de lacrimi! Proprietarul avea un caine flocos si rapanos, mare, flamand, se vedea ca era slabanog asa…

Unde erati, in New York? Da, in New York, suna frumos… Pe un vas erau niste bulinute. Eram moarta de foame, am zis stai, sa iau o prajitura de-asta pana mergem sa mancam. Iau una, n-are niciun gust. Mai iau una. Era mancarea cainelui…”