Termenul hubris sau hybris (ὕβρις, hýbris) se refera la un concept grecesc care inseamna “exces”. Sindromul Hubris a fost descris pentru prima data de fostul politician David Owen si de psihiatrul Jonathan Davidson. Acesta este asociat cu excesul de putere, iar simptomele se diminueaza de obicei atunci cand individul nu mai detine aceasta putere.
Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), Sindromul Hubris este o trasatura de personalitate care implica mandrie, incredere si importanta de sine excesive, dispret total fata de ceilalti. In consecinta, aceste persoane tind sa supraestimeze lucruri precum abilitatile, cunostintele, importanta si probabilitatea de succes.
“De exemplu, o persoana cu acest sindrom ar putea crede ca nu greseste niciodata, ca este garantat ca va reusi in toate proiectele sale sau ca merita sa fie deasupra legii. Acest sindrom reprezinta o trasatura problematica care poate duce la consecinte grave si negative pentru indivizii hubristici (comportamente impulsive si adesea distructive) si pentru cei din jur, deci este important sa o intelegem. Desi exista exemple de indivizi hubristici in fiecare domeniu al vietii, acest fenomen este cel mai frecvent asociat cu cei care detin o pozitie de putere/decizionala. Oamenii care sufera de sindromul Hubris isi schimba personalitatea atunci cand se regasesc in pozitii de conducere. Acest lucru se poate intampla in afaceri, politica sau in orice alt domeniu in care exista ierarhii. Este important de observat ca, desi hubrisul este de obicei discutat ca o trasatura personala, acesta poate aparea si la scara larga, in randul grupurilor precum echipe sportive, companii sau tari, ai caror membri dezvolta un hubris colectiv in ceea ce priveste identitatea lor de grup, intr-un proces similar cu dezvoltarea hubrisului individual”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Cum se manifesta Hubris?
Sindromul Hubris a fost formulat ca un model de comportament la o persoana care:
1. vede lumea ca un loc de auto-glorificare prin utilizarea puterii;
2. are tendinta de a actiona in primul rand pentru a spori imaginea personala;
3. prezinta o preocupare disproportionata pentru imagine si prezentare;
4. prezinta zel mesianic si exaltare in vorbire;
5. combina sinele cu natiunea sau organizatia;
6. foloseste „noi” reguli in conversatie;
7. prezinta incredere excesiva in sine;
8. are in mod vadit dispret fata de ceilalti;
9. arata raspunderea doar in fata unei instante superioare (istorie sau Dumnezeu);
10. prezinta o credinta de neclintit ca vor fi justificate in acea instanta;
11. pierde contactul cu realitatea;
12. recurge la neliniste, nesabuinta si actiuni impulsive;
13. permite corectitudinii morale sa nu ia in considerare caracterul practic, costul sau rezultatul;
14. afiseaza incompetenta cu ignorarea piulitelor si a suruburilor de elaborare a politicilor.
Ce ii determina pe oameni sa dezvolte Sindrom Hubris?
“In general, comportamentele care umfla mandria, increderea sau importanta de sine a unei persoane sunt susceptibile de a duce la aceasta, adesea printr-un proces gradual. De exemplu, in unele cazuri, o serie de succese majore consecutive pot determina declansarea sindromului hubris. Totodata, mai putem vorbi si de exonerarea de reguli sau primirea de laude constante si fara punctarea aspectelor de corectat sau mai pot fi anumiti factori care pot face o persoana mai predispusa la dezvoltarea hubrisului, de exemplu, mediul lor cultural sau prezenta unor trasaturi de personalitate precum NARCISISMUL, care implica interes si admiratie fata de sine excesive”, declara psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodata, specialistul afirm ca Hubris afecteaza oamenii atunci cand vine vorba de trei tipuri de relatii:
• Relatia lor cu SINELE. Cand vine vorba de relatia unei persoane cu sine, hubrisul o poate determina sa dezvolte incredere excesiva si mandrie, ceea ce o poate determina sa-si supraestimeze abilitatile, cunostintele si probabilitatea de succes si sa rateze necesitatea informarii corecte sau al unui antrenament suficient pentru atingerea obiectivelor;
• Relatia lor cu CEILALTI. Cand vine vorba de relatia cu ceilalti, cei ce prezinta sindromul hubris se pot considera ca fiind mai presus de ceilalti, ceea ce poate duce la aspecte precum refuzul de a asculta sfaturi, perspective diferite si disponibilitatea de a folosi frica, intimidarea si violenta pentru a-si atinge obiectivele;
• Relatia lor cu AUTORITATEA. Cand vine vorba de relatia unei persoane cu autoritatea, hubrisul o poate determina sa se considere a fi mai presus de lege, ceea ce o poate determina sa creada ca nu trebuie sa respecte legile si poate dezvolta dispret fata de autoritate.
Pericolele Sindromului Hubris
Principalul pericol al sindromului hubris este acela ca intuneca judecata oamenilor in diferite moduri, ceea ce determina individul hubristic sa ia decizii care sunt daunatoare pentru ei si pentru ceilalti. De exemplu, deoarece sindromul hubris implica o incredere excesiva in cunostintele si abilitatile personale, ii poate determina pe oameni sa isi supraestimeze capacitatea de a obtine rezultate pozitive in diferite domenii, ceea ce ii face sa-si asume riscuri inutile. In mod similar, hubrisul poate determina oamenii sa supraestimeze validitatea si fiabilitatea intuitiilor lor si, in consecinta, sa se bazeze in exces pe aceste intuitii, evitand in acelasi timp un proces de rationament adecvat, mai ales daca implica discutii cu altii.
“Hubrisul este, de asemenea, asociat cu o serie de probleme suplimentare, cum ar fi imprudenta si impulsivitatea, pierderea contactului cu realitatea, refuzul de a lua in considerare rezultatele nedorite, refuzul de a se simti responsabil fata de ceilalti, dificultati in confruntarea cu realitatile in schimbare, dependenta de o formula simplista pentru succes si o constientizare morala afectata, toate acestea putand duce la rezultate adverse. Hubrisul poate avea si un efect daunator din perspectiva sociala, deoarece hubrisul duce adesea la comportamente care ii determina pe ceilalti sa formeze o opinie negativa despre individul hubristic. De exemplu, indivizii hubristici ii determina adesea pe membrii grupului lor sa nu ii placa, atunci cand afiseaza sindromul hubris facand afirmatii explicite cu privire la auto-superioritatea lor, declarand ca sunt mai buni decat ceilalti sau ca viitorul lor va fi mai bun sau cand isi supraestimeaza statutul in cadrul grupului”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei ”Generatia Iubire” este Psihoterapeut si Trainer in Programare Neuro-Lingvistica. A studiat natura mintii umane urmand 9 formari profesionale cu abordari diferite – psihoterapie integrativa, hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie ericksoniana, psihoterapie de cuplu si familie, psihologie clinica, neuro-programare lingvistica, terapii florale Bach, consultant Panorama Sociala, instructor international yoga. De peste 12 ani ghideaza oamenii atat in sedinte individuale cat si de grup si organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa-si acceseze si utilizeze la potential maxim resursele interioare.
Adauga comentariu