Ai simtit vreodata ca nu te integrezi intr-un context, ca nu apartii grupului tau de prieteni sau colectivului de la locul de munca? Ca si cum ar exista pericolul ca prietenii sau colegii tai sa descopere ca nu meriti locul de munca, functia ocupata si realizarile personale? Daca nu exista un motiv real si cunoscut concret de tine (un fals in acte/studii/abilitati, o minciuna sau mai multe etc.), este destul de probabil ca te confrunti cu Sindromul impostorului, considera specialistii.
Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), Sindromul impostorului se refera la o experienta interna de a crede ca nu esti la fel de competent pe cat te percep ceilalti. Desi aceasta definitie este de obicei aplicata in mod restrans inteligentei si realizarii, are legaturi cu perfectionismul si contextul social. Mai simplu spus, sindromul impostorului este experienta de a te simti ca un fals – ai impresia ca in orice moment vei fi descoperit facand o frauda – de parca nu apartii acolo unde esti si ai ajuns acolo doar printr-un noroc chior.
“Acest sindrom poate afecta pe oricine, indiferent de statutul sau social, de experienta profesionala, de nivelul de calificare sau de gradul de expertiza. Fie ca se afla in domeniile realizarii academice sau succesului in cariera, o persoana se poate lupta cu presiunea si asteptarile personale. Aproximativ 25% pana la 30% dintre persoanele cu rezultate importante in profesie, familie etc., pot suferi de sindromul impostorului. Aproximativ 70% dintre adulti pot experimenta impostorismul cel putin o data in viata. Sindromul impostorului nu reprezinta un diagnostic psihiatric. Persoanele cu sindromul impostorului se pot lupta cu alte afectiuni de sanatate mintala, cum ar fi anxietatea sau depresia, dar o persoana nu ar putea fi diagnosticata ca avand sindromul impostorului”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Caracteristici ale sindromului:
Potrivit specialistului, unele dintre semnele comune ale sindromului impostorului includ: indoiala de sine, o incapacitate de a-ti evalua realist competenta si abilitatile, atribuirea succesului personal la factori externi, sabotarea emotionala a propriei performante, teama ca nu vei fi la inaltimea asteptarilor, suprasolicitare sau stabilirea unor obiective foarte provocatoare (dificil de atins sau care necesita un volum mare de resurse de timp, energie, informatie si/sau persoane implicate) si actiune in acest sens urmata de senzatia de dezamagire.
“In timp ce, pentru unii oameni, sindromul impostorului poate alimenta sentimentele de motivatie pentru a avea realizari, acest lucru are de obicei un cost serios manifestat sub forma unei anxietatii constante. S-ar putea sa va pregatiti prea mult sau sa lucrati mult mai mult decat este necesar pentru a va asigura ca nimeni nu afla ca sunteti un impostor. Acest lucru stabileste un ciclu vicios, in care credeti ca singurul motiv pentru care ati supravietuit acelei prezentari (de exemplu) a fost ca ati stat treji toata noaptea, repetand ce veti avea de spus sau de prezentat. Sau, credeti ca singurul motiv pentru care ati trecut printr-un anumit context, a fost pentru ca ati avut grija de absolut toti factorii posibili implicati, astfel incat sa fiti pregatiti pentru orice. Problema sindromului impostorului este ca experienta de a face bine ceva nu este suficienta pentru a va schimba convingerile. Chiar daca s-ar putea sa treceti cu bine printr-un spectacol, o intrunire de afaceri, un interviu sau sa luati masa de pranz cu colegii de munca, gandul va ramane in continuare in zona: “Ce-mi da dreptul sa fiu aici?”. Cu cat realizati mai mult, cu atat mai mult va simtiti ca niste…impostori. Este ca si cum nu va puteti interioriza experientele de succes”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru
Mai mult, specialistul considera ca persoanele cu impostorism exercita adesea o mare presiune asupra propriei persoane pentru a indeplini fiecare sarcina fara cusur; se tem ca orice greseala va dezvalui altora ca nu sunt suficient de buni sau de destepti pentru locul de munca sau functia ocupata. Acesti indivizi perpetueaza aceasta presiune excesiva, deoarece considera ca fara disciplina nu vor reusi si, in loc sa se recompenseze, isi fac griji doar pentru urmatoarea sarcina. In cele din urma, aceste sentimente agraveaza anxietatea si pot duce la depresie. Persoanele care sufera de sindromul impostorului tind, de asemenea, sa nu vorbeasca cu oricine despre cum se simt si se lupta in tacere cu starea, la fel ca si cei cu tulburare de anxietate sociala.
Cauze pentru aparitia instalarea sindromului:
1. Trasaturile de personalitate determina in mare masura sindromul impostorului: cei care il experimenteaza se lupta cu autoeficacitatea, perfectionismul si nevrotismul;
2. Mediile competitive pot, de asemenea, sa fie la baza acestui sindrom. De exemplu, multi oameni care continua sa dezvolte sentimente de impostorism s-au confruntat cu o presiune intensa cu privire la realizarile academice ale parintilor lor in copilarie;
3. O incredere scazuta in sine, indusa de o copilarie in care persoana s-a confruntat cu criticism repetat, perfectionismul parintilor, starea permanenta de nemultumire, lipsa incurajarilor, lipsa iubirii, a timpului petrecut impreuna sau lipsa concreta/fizica a parintilor din viata sa;
4. Anxietatea sociala daca persoana a primit un feedback timpuriu ca nu a fost suficienta de buna in anumite contexte sociale sau in cele legate de performanta;
5. Convingerile personale negative legate de propriile abilitati, de cine poate si cine nu poate sa aiba succes, convingerile legate de conditiile necesare succesului etc. si, mai ales, lipsa de flexibilitate care duce la a nu schimba aceste convingeri, chiar si atunci cand exista dovezi contrare;
6. Esecul (real sau interpretabil) dupa un sir de succese poate determina, de asemenea, pe cineva sa-si puna la indoiala aptitudinile generale;
7. A primi reactia ironica a cuiva asupra succesului personal, poate declansa sentimentele sindromului impostorului;
8. Sindromul impostorului poate fi strans legat de perfectionism, conform caruia persoana simte presiune sa se comporte la maxim 100% din timp si, atunci cand nu reuseste, traduce acest lucru prin incompetenta si devine anxioasa.
Cum putem depasi acest sentiment?
Depasirea sindromului impostorului implica:
1. schimbarea mentalitatii unei persoane cu privire la propriile sale abilitati;
2. ”impostorii” simt ca nu apartin, astfel incat recunoasterea expertizei si a realizarilor lor este esentiala, la fel ca reamintirea ca si-au castigat pe merit locul in mediul lor academic sau profesional;
3. concentrarea pe masurarea propriilor realizari si propriei cresteri in comparatie cu ”ieri”, in locul comparatiei cu ceilalti;
4. reducerea presiunii personale legate de rezolvarea fara cusur a fiecarei sarcinii;
5. exersarea focusarii atentiei mai mult timp asupra unei realizari, inainte de a porni spre sarcina urmatoare;
6. reamintirea periodica a faptului ca nimeni nu este perfect si ca o persoana poate face doar tot posibilul intr-un moment sau context;
7. invatarea de a tolera disconfortul si de a accepta imperfectiunea;
8. impartasirea sentimentelor cu cineva drag si/sau cu un specialist psihoterapeut, coach, consilier;
9. cautarea unui mentor care a depasit o stare similara.
Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei ”Generatia Iubire” este Psihoterapeut si Trainer in Programare Neuro-Lingvistica. A studiat natura mintii umane urmand 9 formari profesionale cu abordari diferite – psihoterapie integrativa, hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie ericksoniana, psihoterapie de cuplu si familie, psihologie clinica, neuro-programare lingvistica, terapii florale Bach, consultant Panorama Sociala, instructor international yoga. De peste 12 ani ghideaza oamenii atat in sedinte individuale cat si de grup si organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa-si acceseze si utilizeze la potential maxim resursele interioare.
Adauga comentariu