Trauma psihologica apare ca rezultat al unui eveniment extraordinar de stresant care ne diminueaza sau distruge sentimentul de siguranta si implica o amenintare la adresa vietii sau a sigurantei.
In opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), experientele traumatice depasesc capacitatea noastra de a face fata si capacitatea de a integra emotiile implicate in experienta.
„Traumele psihologice ne pot face sa ne simtim neajutorati si ne pot face sa ne luptam cu emotii, amintiri si anxietati suparatoare. De asemenea, ne poate face sa ne simtim amortiti, deconectati si incapabili sa avem incredere in altii. Orice situatie care te lasa sa te simti coplesit si speriat poate fi traumatica, chiar daca nu implica rau fizic. Nu faptele obiective determina daca un eveniment este traumatic, ci mai degraba experienta emotionala subiectiva a evenimentului. O situatie poate fi considerata extrem de traumatica de catre o persoana si doar moderat de deranjanta pentru o alta persoana. Cu cat te simti mai inspaimantat si mai neajutorat, cu atat vei avea mai multe sanse sa fii traumatizat. Atunci cand ni se intampla lucruri neplacute, poate dura ceva timp sa trecem peste durere si sa ne simti din nou in siguranta. Insa, vestea buna este ca, indiferent daca trauma s-a intamplat cu ani in urma sau ieri, PUTEM sa facem schimbari de vindecare si sa mergem mai departe cu viata noastra”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Cresterea post-traumatica
In anii 1980, doi psihologi, Richard Tedeschi si Lawrence Calhoun, de la Universitatea din Carolina de Nord, Charlotte, au descoperit ca trauma schimba oamenii in moduri fundamentale. Unele dintre aceste schimbari au fost negative, dar spre surprinderea lor, majoritatea supravietuitorilor de traume intervievati au raportat ca viata lor s-a schimbat in bine. Supravietuitorii de tot felul – au contactat mai mult de 600 de persoane – au spus ca au o forta interioara mult mai mare decat au crezut vreodata, ca sunt mai aproape de prieteni si membrii familiei, ca viata are mai mult sens sau ca isi reorienteaza viata spre scopuri mai satisfacatoare.
Acest lucru a reflectat ceea ce au aflat de la pacientii lor, dintre care multi au experimentat moartea copiilor sau au suferit de cancer sau au supravietuit unor accidente teribile care le-au modificat viata. Suferinta care a rezultat din aceste experiente oribile nu a fost un scop final. In schimb, a actionat ca un catalizator, impingandu-i pe acesti oameni sa se schimbe in bine, sa evolueze. Intr-o lucrare din 1996, Tedeschi si Calhoun au inventat termenul de crestere post-traumatica pentru a descrie ceea ce gasisera.
“In cea mai simpla descriere, in cresterea posttraumatica, exista o schimbare pozitiva care se poate intampla pentru o persoana dupa ce a suferit traume sau o criza majora in viata. Procesul poate fi diferit in functie de tipul de traume suferit de o persoana, de ce tipuri de terapie beneficiaza persoana respectiva si de nivelurile de sprijin de care pot depinde pe tot parcursul tratamentului. Ca invers al stresului posttraumatic, cresterea posttraumatica poate fi caracterizata prin semnele prin care depasesti efectele daunatoare ale traumei. Cresterea post-traumatica (PTG) inseamna ca multi care sufera de traume pot deveni mai puternici. Adica, pot gasi un „nou normal”, care difera intr-un mod pozitiv. Am aflat ca experientele negative pot stimula schimbari pozitive, inclusiv o recunoastere a fortei personale, explorarea de noi posibilitati, relatii imbunatatite, o apreciere mai mare pentru viata si crestere spirituala. Vedem acest lucru la oamenii care au suportat razboiul, dezastrele naturale, abuzurile fizice si psihice, doliul, pierderea locurilor de munca si stresul economic, boli grave si rani”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Ce contribuie la cresterea posttraumatica?
Desi cresterea posttraumatica se intampla adesea in mod natural, fara psihoterapie sau alta interventie formala, aceasta poate fi facilitata in cinci moduri: prin educatie, reglare emotionala, dezvaluire, dezvoltare narativa si serviciu. Terapeutii folosesc diverse instrumente de evaluare pentru a masura modalitatile prin care o persoana a atins cresterea dupa traume. O metoda dezvoltata de Tedeschi si Calhoun se numeste Inventarul de crestere posttraumatica(PTGI). In acest model, profesionistii din domeniul sanatatii mintale utilizeaza cinci domenii pentru a evalua schimbarile pozitive: aprecierea vietii, relatiile cu ceilalti, noi posibilitati in viata, putere personala, schimbare spirituala
“Participarea continua si fiabila a unui psihoterapeut ajuta de obicei la procesul de crestere posttraumatica. Terapeutii nu numai ca pot evalua in mod cuprinzator modul in care traumele au afectat o persoana si ce aspecte se pot confrunta, dar pot ghida procesul de recuperare intr-un mod care ofera speranta si incurajare. A merge la un terapeut dupa o trauma necesita o anumita responsabilitate si rezolvare – ambele elemente integrante ale cresterii posttraumatice. Recuperarea dupa traume este un proces individual si va si arata diferit pentru fiecare persoana in parte. Abilitatea noastra unica de a ne vindeca de traume depinde de multi factori, inclusiv convingerile si perceptiile noastre, nivelul nostru de a face fata si rezilienta, legatura noastra cu ceilalti de sustinere si chiar functionarea noastra psihologica inainte de eveniment. Recuperarea dupa traume implica abilitatea de a trai cu succes in prezent fara a fi coplesit de gandurile si sentimentele din trecut. Recuperarea nu constituie o absenta completa a amintirilor sau sentimentelor asociate evenimentului traumatic, ci mai degraba implica plasarea evenimentului in urma noastra si trairea cu bucurie, astfel incat evenimentul sa nu mai stapaneasca emotiile sau viata noastra. Recuperarea traumei ar trebui considerata a fi un proces care se desfasoara in timp si in etape intentionate”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei ”Generatia Iubire” este Psihoterapeut si Trainer in Programare Neuro-Lingvistica. A studiat natura mintii umane urmand 9 formari profesionale cu abordari diferite – psihoterapie integrativa, hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie ericksoniana, psihoterapie de cuplu si familie, psihologie clinica, neuro-programare lingvistica, terapii florale Bach, consultant Panorama Sociala, instructor international yoga. De peste 12 ani ghideaza oamenii atat in sedinte individuale cat si de grup si organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa-si acceseze si utilizeze la potential maxim resursele interioare.
Adauga comentariu