Marturiile cutremuratoare ale unor oameni umiliti, batuti, torturati, intr-o epoca marcata de frica dusa la extrem, de minciuna si de alienare. Despre toate acestea, in filmul realizat de Catalin Apostol. TVR 1 difuzeaza in premiera documentarul joi, 11 februarie, ora 22:10.
„N-am apucat sa fac cativa pasi, ca au inceput sa traga. 32 de cartuse in plin, de la doi metri. A fost un miracol ca am scapat cu viata.”
„Sunt unul dintre cei care am ajutat cateva grupuri de cetateni sa mearga spre libertate.”
„In anul 1975 am trecut frontiera pentru prima data…”
„Bineinteles ca ne-a prins la frontiera. A fost chiar si prima incercare […] Asa de tare mi-a tras o palma cu dreapta lui peste urechea mea stanga, incat n-am mai auzit. A inceput sa imi tiuie urechea…”
„Nu am mai stiut nimic de el… zece zile. Pana am fost anuntati sa mergem la morga, sa-l ridicam de acolo…”
„Mi-am luat bataie de la Stamora Moravita si pana la Unitatea Militara de graniceri din Oravita…”
Sunt cateva dintre marturiile cutremuratoare ale unor oameni umiliti, batuti, torturati, intr-o epoca marcata de frica dusa la extrem, de minciuna si de alienare. In premiera la televiziune, jurnalistul Catalin Apostol ne prezinta povestea adevarata a acestor oameni, in „Granita mortii”, un nou film documentar despre perioada comunista, produs de Paradox Film, cu sprijinul TVR si CNC. Documentarul poate fi vizionat in premiera la TVR 1, joi, 11 februarie, de la ora 22:10. Pentru ca astfel de documentare ne educa, ne fac sa povestim mai departe despre ce au trait unii dintre noi, ne ajuta sa nu uitam si, mai ales, sa facem in asa fel incat sa nu se repete.
„Filmul se constituie intr-o marturie zguduitoare despre vremurile cand Romania era o puscarie mare, in care multi dintre cei care visau la libertate plateau cu viata. Este o pagina neagra a istoriei noastre care lipseste din manualele scolare. Este istoria frontieristilor”, spune regizorul si scenaristul Catalin Apostol.
„Nu vom sti niciodata cati oameni au murit incercand sa fuga din Romania inainte de 1989. Cati au fost impuscati pe fasie, cati s-au inecat in Dunare, cati au murit in puscarii. Sunt si astazi familii, oameni care nu stiu ce s-a intamplat cu fiul, fiica, fratele lor”, puncteaza Brandusa Armanca, jurnalista care a publicat cartea „Frontieristii. Istoria recenta in mass-media”, despre fenomenul trecerii frontierelor romanesti de catre cei care nu mai suportau regimul comunist. „Cadavrele celor impuscati pe Dunare erau impinse de curent spre malul sarbesc. Erau colturi de cimitir in satele de pe granita, unde sarbii ii ingropau pe ai nostri cu cruci fara nume. Autoritatile romane refuzau sa-i preia.” (Brandusa Armanca)
Granita mortii – un documentar „ca o lectie deschisa”
Intr-un scurt interviu, Catalin Apostol povesteste cum a fost realizat documentarul Granita mortii, cum totul a inceput de la o experienta personala si de ce filmul ar putea servi drept „o lectie deschisa” pentru tineri: „Degeaba tot evocam asemenea subiecte din istoria noastra daca ele nu ajung si la ei, daca ele nu vor fi evocate mai departe si de ei. Fara a ne stradui sa tinem treaza memoria noastra, uitarea si ignorarea vor putea face oricand posibila repetarea acestor orori” (Catalin Apostol).
1. Cat timp ati lucrat la documentar? Cum i-ati gasit pe cei care povestesc umilintele prin care au trecut? Au vrut sa vorbeasca, sa povesteasca in fata camerelor?
C.A.: La acest documentar am lucrat cam cam trei ani, pornind de la momentul primelor documentari si pana la finalizarea procesului de post-productie. Pentru descoperirea acestor personaje si-a povestilor lor halucinante am petrecut mai multe zile prin salile bibliotecilor, studiind fenomenul si cautand in presa ultimilor ani tot ce s-a scris despre acest subiect. Am gasit in felul acesta multe asemenea povesti, aparute razlet prin ziare, unele dintre ele regasindu-se in documentarul „Granita mortii”. Totodata, am avut sansa sa o cunosc pe Marina Constantinoiu, redactor sef al site-ului miscareaderezistenta.ro, un om cu totul daruit cercetarii acestui subiect, o adevarata experta a fenomenului frontierist, care m-a ajutat sa inteleg mai bine tot acest capitol sumbru al istoriei noastre si m-a pus in legatura cu cativa dintre eroii documentarului meu.
Au fost si care nu au vrut sa vorbeasca, mai ales dintre cei aflati de cealalta parte a baricadei, a granicerilor sau a autoritatilor acelor vremuri. Dintre victime insa, majoritatea au acceptat sa-si spuna povestea, desi nu le-a fost deloc usor, lucru ce se poate vedea si in film atunci cand emotia lor si durerea acestor amintiri sunt evidente si impresionante.
2. Ce v-a inspirat in alegerea subiectului documentarului?
C.A.: Totul a pornit de la o experienta personala. Mai exact, in 1990, daca nu ar fost Revolutia, as fi devenit si eu un frontierist. In decembrie ’89, cu cateva zile inaintea declansarii Revolutiei, m-am intalnit chiar in Timisoara cu un roman stabilit in Germania (RFG-ul de atunci), care, in primavara urmatoare, ar fi trebuit sa ma ajute sa trec granita in Iugoslavia si apoi, mai departe, in Germania. Nu s-a mai intamplat asta, revolutia a dat peste cap tot planul pe care-l pusesem la cale la acea intalnire. Totusi, experienta asta scurta si neterminata m-a obsedat oarecum… incercand poate acum sa descopar, prin povestile altora, ceea ce mi s-ar fi intamplat si mie daca, in decembrie ’89, n-ar fi cazut dictatura lui Ceausescu.
In alta ordine de idei, consider ca povestile tulburatoare ale acestor oameni fac parte dintr-un capitol aproape deloc amintit al istoriei noastre recente. Ei sunt acei romani curajosi, dornici de libertate, care au riscat totul, chiar si viata, ca sa fuga din infernul care se numea atunci Republica Socialista Romania. Nici pana astazi, dupa mai bine de 30 de ani, statul roman nu si-a asumat responsabilitatea pentru crimele de la granita din timpul comunismului. Ba mai mult, nici macar n-a dat semne ca l-ar interesa adevarul, desi aceasta drama nationala o depaseste ca dimensiuni pe cea a mortilor de la Zidul Berlinului. Mi se pare o imensa nedreptate pe care acesti oameni o indura si astazi, ei nefiind nici pana astazi reabilitati in vreun fel. „Granita mortii” e poate strigatul lor de revolta, nu neaparat pentru ce a fost atunci, ci pentru ceea ce traiesc astazi, cand sunt tratati ca infractori de drept comun.
3. De ce sa urmareasca publicul, dar mai ales tinerii, un astfel documentar?
C.A.: Pentru generatia tanara de astazi, acei copii crescuti cu smartphones si jocuri pe calculator, e tot mai greu de inteles, si chiar de crezut, ca asemenea orori s-au putut intampla in realitate. Nivelul lor de empatie nu bate pana acolo; baietii mei, doi gemeni de 18 ani, mi-au spus candva ca, de fiecare data cand eu le povesteam despre atrocitati din epoca Ceausescu, ei ascultau atenti si isi imaginau totul ca pe un film alb-negru. Un film si nimic mai mult. Totusi, ei sunt mai informati, stiu multe asemenea povesti, spre deosebire de multi altii care n-au auzit niciodata de Securitate, detinuti politici sau crimele comunismului. Din acest motiv, documentarul se desfasoara ca o lectie deschisa, adresandu-se si acestor copii, macar pentru a le trezi interesul. Degeaba tot evocam asemenea subiecte din istoria noastra daca ele nu ajung si la ei, daca ele nu vor fi evocate mai departe si de ei. Fara a ne stradui sa tinem treaza memoria noastra, uitarea si ignorarea vor putea face oricand posibila repetarea acestor orori.
Granita mortii (Romania, 2020) – in premiera la TVR 1 pe 11 februarie, ora 22:10
Regia si scenariul: Catalin Apostol
Imagine: Mihai Patrascu
Montaj: Ela Stefanescu
Muzica: Petru Margineanu
Adauga comentariu