Comunicate Psihologie

De ce stricam atunci cand ajutam prea mult?

In natura relatiei exista ceea ce se numeste: capacitatea de a solutiona problemele, sau in limbajul nostru, “iscusinta nativa”. Multi o invata, insa putini o detin in caracterul lor. Cei care o invata dezvolta si exagerarea ei, in care “pot rezolva toate probleme altora” si nu mai lasa pe nimeni apropiat sa se descurce prin a cauta solutii.
In opinia psihologului Alexandru Plesea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Mintii, acestia devin un fel de “erou” sau salvator pentru cei de langa el. Aceasta tipologie, diametral opusa cu naturalul de a ajuta, doar atunci cand ajutorul este cerut, duce la o caracteristica noua, aceea de a opri pe cei apropiati sa se descurce prin “iscusinta lor nativa”.
“Cu toate ca, la prima vedere, aceasta tipologie de “om saritor” si “iscusit la toate” este de apreciat, chiar invidiat pe alocuri, el nu face decat sa opreasca, prin functia care se numeste “ignoranta” pe cei apropiati lui sa gaseasca propriile lor solutii, adica de “a-si pune grasimea din cap, sau creierul, la treaba”. Programul social, numit “altruism”, educat din toate familiile care ne-au oferit suport emotional de mici, s-a instalat cu repeziciunea unui fulger, prin insusi exemplul altora in fata noastra. Nu stim sa spunem NU unui apropiat, pentru ca apare teama de a fi respins de acesta pe viitor. Aceasta incapacitate de a “a refuza” devine un bagaj greu de dus la drum lung. Un astfel de om devine sclavul propriilor lui convingeri si valori implementate in el, fara ca el sa stie ca ii sunt oferite ca program social, si avand cu deplina si de neinteles convingere, ca asta e natura lui. Un astfel de om este greu de schimbat si de pus in pozitii de conducere sau de a deveni un lider”, explica psihologul Alexandru Plesea.

Ajutandu-i prea mult pe altii, nu mai avem timp sa ne ajutam pe noi
Mai mult decat atat, specialistul este de parere ca aceasta tipologie este ghidata de societate sa ajute atat cat isi intinde plapuma si in general, sa-si vada de treburile altora din jurul lui, si mai putin de ale lui.
“Cati oameni oare nu am vazut, care obosesc, se spetesc, se consuma pentru toti ceilalti din jurul lor, doar din cauza programului social repetat, fara sa se ocupe cu adevarat, constient si sarguincios de propria conditie. Oare un astfel de om nu banuieste ca ajutandu-i constant pe altii, nu mai are timp pentru el insusi? Vindecarea unui astfel de comportament este dezvatarea programului social repetat, numit “altruism” si incorporarea disponibilitatii in comportament pentru acolo unde ar fi nevoie de el. Din nefericire, din cercetarile mele, “altruismul” programat nu poate fi dezvatat, mai ales de cei trecuti de 45 de ani. Repetitia acestuia a fost de prea multe ori si sistemul nervos este dator pe viata repetitiei. Un astfel de om, nici daca ar sti ca opreste pe altul sa creeze ceva, sau nu lasa pe altul sa gaseasca propria solutie, tot nu s-ar putea opri din altruism si ar face tot ce poate, pentru a nu-l lasa pe cel din fata lui sa creeze ceva.Intelegerea la “de ce ajut” poate fi o solutie. Poate cea mai buna. Ea va aduce un raspuns intern, de la care poate pleca fiecare in cum si cand ofera ajutor cuiva”, conchide psihologul Alexandru Plesea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Mintii.

Alexandru Plesea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Mintii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut si trainer in programare neuro-lingvistica. A studiat natura mintii umane in trei sisteme educationale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Romania si de peste 10 ani organizeaza cursuri si traininguri in Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa afle ce posibilitati au cand isi folosesc resursele intelectuale si sa arate abilitatile pe care mintea noastra inca le are latente.