21 septembrie – 15 octombrie 2023, MNTRplusC
Program de vizitare: sambata si duminica intre 14:00 -18:00
Muzeul National al Taranului Roman
Curator: Ilina Schileru
Partener expozitie: Fundatia TRIADE
Vernisaj: joi, 21 septembrie 2023, orele 19:00 – 22:00. Expozitia contine si un catalog re-editat de Fundatia Triade.
In cadrul aceluiasi vernisaj va avea loc lansarea cartii “The Field. IL Y A”, de Ioana Aron, publicat de Fundatia Triade. Prezinta Malina IONESCU (MNAC).
Expozitia LOST SIGNAL. Recuperari. Cazul Eugeniei Muresan ancheteaza o poveste ca multe altele care apar cand si cand la sat, un fir anume printre istoriile celor care fac arta fara sa vrea sau fara sa stie, uimind cu puterea unui talent nativ, neimblanzit, neslefuit, liber. Inzestrati cu har, creativitate si cu rost in mijlocul comunitatilor, autori anonimi migalesc desene, picturi, sculpturi sau instalatii, de multe ori fara sa le dea un nume din seria celor reunite sub titlul generos de Arta. Expozitia Lost Signal indreapta lumina spre unul din aceste cazuri: Eugenia Muresan, o femeie din comuna Ceanu Mare de langa Cluj, intamplator (sau, poate ca nu!), mama artistului Ioan Aurel Muresan.
LOST SIGNAL. Acolo unde telefonul mobil isi pierde semnalul.
Cu puterea de acoperire a noilor retele de internet, cu greu se mai pierde semnalul intr-o excursie pe munte. Exista, insa, comunitati rupte de lume, in care semnalul nu merge in fiecare zi. Sau poate ca nu a mers niciodata. Cu doar o liniuta la telefon, viata se schimba, o data cu cele mai importante dintre regulile ei. Universul decelereaza, cat sa le lase timp oamenilor sa se stie mai bine unul cu altul si sa-si puna nadejdea in cei pe care ii au aproape de casa. Legaturile de familie sunt mai stranse, iar cu vecinii impart grijile si bucuriile fiecarei zile. Intr-un spatiu cu reguli de cand lumea, doar moartea poate aduce nori de furtuna. Cand se stinge unul, in familia lui incepe declinul. Un echilibru fin se clatina, iar noua realitate se recladeste anevoie, mai ales ca finalurile vin, cel mai adesea, in ultima varsta a vietii, cand toate sunt mai gri si mai grele.
Basme, inchipuiri si franturi de realitate aluneca unele in altele, exact ca in tablourile expuse pe simeza. Pentru Eugenia Muresan, nascuta la Ceanu Mare, pierderea sotului a adus singuratatea. A gasit mangaiere in ceea ce i-ar fi fost drag toata viata, pictura, un lucru de mana migalos, gandit mai intai ca sa alunge uratul… Eugenia a trait o viata in randuiala, a crescut copii si a intretinut o casa, s-a ingrijit de animale, de gradini si de oameni. Abia la 80 de ani a fost libera sa-si urmeze o pasiune. Sigur, a avut mereu o fire mereu tentata de cochetarii feminine si cu aplecare pentru arte si carti, incredintandu-i pe toti ca e inzestrata cu o sensibilitate aparte. Picta ore in sir in dreptul geamului, pe masa din bucatarie, asteptand vizita celor doi fii ai ei: Emil si Ioan. Ioan, Nelu, cum ii zic in familie, este pictor mare si profesor la universitate, La Cluj, deci numai bine sa-i arate ce desene si picturi a mai facut. Aici a pictat-o pe Maica Precista, care e frumoasa ca ea. Acolo, pe Nelu si pe Emil. Lui Nelu i-a pus o palarie de boier, iar pe Emil l-a imbracat in haine cu podoaba. Amandoi au plecat la oras de tineri, au facut scoli si au ajuns bine. Baietii i-au adus mereu creione colorate sau culori cerate. Nelu avea grija sa nu-i lipseasca hartia de desen si materiale bune . Culorile Eugeniei sunt catifelate la atingere, semn ca cineva i-a ales cu grija niste pasteluri uleioase profesionale. Si pigmentii sunt buni, iar ea a si simtit sa le aleaga cu mestesug si sa le aseze frumos, ca intr-o scoarta de pus pe perete, mereu cu rama de jur imprejur. Acolo unde timpul se opreste des.
Tineretea fara batranete, promisiunea ancestrala si mantra societatii de azi, inca nu exista. O societate ingrozita de riduri imbatraneste. Studiile sugereaza ca in jurul anului 2050, populatia trecuta de 60 de ani se va dubla la nivel global. In timp ce angajatorii, in tandem cu toti consumatorii virulenti de imagine, doar viseaza la incetinirea timpului, acolo unde nu exista semnal la telefon, timpul se opreste destul de des. Secundele trec in ritm analog, in ritmul vietii, firesc, domol, constant, iar urmele lor, pierdute sub ochi sau pe obraji, nu produc suferinte. Clipele trec si trec, pana in ziua in care au trecut toate.
Timpul Eugeniei s-a scurs si el intr-o buna zi. S-a dus si in urma ei au ramas cinci mape de lucrari, pe care copiii ei le-au legat frumos in snopi si le-au clasat pe teme: Maica Precista, Biserica, Paunul, Flori si Case. Si Domnul Cristos. In fiecare dintre aceste categorii se strecoara si Emil cu Nelu. In altele, o femeie scoate apa din fantana, pierduta in plan secund, intr-o compozitie pastel cu Maica Precista. La Eugenia, laicul este mereu impletit cu icoana, o icoana cu flori adevarate, dintre cele care cresteau candva in gradina ei. Casa ei se confunda cu Biserica. Nu este omul canoanelor. Vesmintele sunt de oras, iar personajele de basm. Miticul se confunda cu documentarismul. Culoarea e fluida, ca intr-o halucinatie, vis ori meditatie. Nu stii ce e si de unde vine, cand te uiti catre gradina minunilor ei, asternuta pe coala simpla, alba, de hartie. Ajungi in acest univers cu un zambet. Poate acelasi zambet pe care-l avea si ea cand statea aplecata deasupra mesei din bucatarie, peste albul hartiei, rotind apasat pastelul verde stins, in fata geamului care dadea spre gradina.
Eugenia Muresan. Eugenia Muresan s-a nascut in Iacobeni, un catun din Ceanu Mare, comuna aflata pe cateva dealuri in apropiere de Cluj-Napoca. Posibil ca la nunta ei cu Mihai sa nu fi avut fotograf, asa ca putinele imagini de arhiva sunt din ultima decada a vietii. Nu a parasit vreodata cu adevarat Ceanu Mare, desi a facut cateva drumuri la Cluj, cu treburi. Dupa moartea sotului ei, s-a apucat de pictura, incurajata de cei doi fii. Ramane in amintirea celor dragi ca o prezenta aparte, cu o sensibilitate artistica iesita din comun. A lasat in urma in jur de 200 de desene realizate in pix, acuarela, creion colorat si pastel de ulei. Fundatia Triade, la initiativa curatoarei Sorina Jecza, i-a publicat un album cu imagini ale lucrarilor ei, pe care a apucat sa-l tina in mana. In mediul rural, astfel de talente nu sunt tocmai o raritate. Putine familii in Romania reusesc sa conserve patrimoniul material care se manifesta insular in sate, in cazuri precum cel al Eugeniei Muresan, Picu Patrut, Savu Moga, Matei Timforea, Gheorghe Poenaru . De acest demers s-au ocupat cei doi fii ai sai, Emil, si Ioan Aurel Muresan, cu sprijinul Sorinei Jecza, presedinta Fundatiei Triade, la sugestia careia in septembrie 2023 Eugenia Muresan va avea prima expozitie personala la MNTRplusC, in cadrul Muzeului National al Taranului Roman.
Ioan Aurel Muresan s-a nascut in 4 iunie 1956, la Ceanu Mare, sat asezat intre Turda si Cluj, si este fiul Eugeniei si lui Mihai Muresan. Topografia subiectiva a locului retine dealurile primei copilarii, spatiul natural si biblioteca, unde a descoperit cartile Acolo a descoperit, in adolescenta, Decameronul si tot acolo il intrigase Oblomov, personajul incapabil sa ia vreo decizie pe care sa o traduca in act. Pe tata, Mihai, il poarta in minte drept un om inchis, aspru adesea, a carui vorba scurta tinea loc de afectiune. Mama Eugenia, insa, intuieste ca fiul cititor este „gingas” si ii protejeaza inclinatiile culturale, pe care le va cultiva plecand din Ceanu Mare la studii. Din 1990 este invitat sa ocupe pozitia de profesor la Universitatea de Arta din Cluj. De atunci, marile sale acumulari intelectuale s-au fructificat in peste 30 de promotii de studenti care au beneficiat de cultura si capacitatea sa de a face istoria picturii mereu vie.
Arta proprie, care face permanent recurs la resursele culturale, dublata de exercitiul unei maieutici eficiente, fac din Ioan Aurel Muresan o personalitate complexa a artei romanesti contemporane si a scolii clujene de pictura.
Expozitia Recuperari: cazul Eugeniei Muresan face parte din proiectul extins LOST SIGNAL: Recuperari si interventii, co-finantat de AFCN, care chestioneaza stereotipurile legate de ruralitate in relatie cu urbanitatea si ageismul, in cadrul programului MNTRplusC, spatiu de arta contemporana si dialog social, aflat la subsolul Muzeului National al Taranului Roman, coordonat in sistem artist-run. Proiectul este realizat in parteneriat cu Fundatia TRIADE din Timisoara.
Adauga comentariu